Unul dintre cele mai „pitoreşti” personaje din istoria epocii de aur a pirateriei a fost Edward Teach, cunoscut mai degrabă sub numele de „Barbă Neagră”. Sursele sunt sărace în ceea ce priveşte primii ani de viaţă ai lui Teach; se născuse probabil în jurul anului 1680, la Bristol, pe atunci al doilea oraş ca mărime din Anglia, a cărui dezvoltare era legată de comerţul cu coloniile americane.

Având în vedere că ştia să scrie şi să citească (în momentul morţii avea asupra sa o scrisoare, care îi era adresată, semnată de un judecător din Carolina), istoricul american Robert Lee sugerează că originea sa era departe de a fi modestă. Undeva la începutul secolului al XVIII-lea, Teach ajunsese în Indiile de Vest, probabil la bordul unei nave ce făcea negoţ cu sclavi. Autorul contemporan Charles Johnson, a cărui lucrare privitoare la istoria piraţilor, publicată în 1724, rămâne până astăzi cea mai importantă sursă a istoriei pirateriei, susţine că Teach luase parte la războiul de succesiune la tronul Spaniei, îmbarcat pe o navă de corsari din Jamaica.

Printr-un concurs de împrejurări rămas până azi nedocumentat, Edward Teach a ajuns în New Providence, pe atunci insula ce oferea piraţiilor din Indiile de Vest condiţii optime pentru interceptarea intensului trafic comercial din apropierea ţărmurilor americane. După semnarea tratatului de la Utrecht, care pusese capăt războiului, majoritatea corsarilor se reorientaseră spre activităţi de piraterie. Cândva în cursul anului 1716, el s-a alăturat căpitanului Benjamin Hornigold, primind comanda unui slup recent capturat, pentru prima oară numele lui fiind menţionat într-un raport privind activitatea piraţilor din Indiile de Vest. Anul următor, Hornigold a primit graţierea regelui, retrăgându-se din piraterie. Echipajele sale erau oricum nemulţumite că ataca cu predilecţie foşti inamici ai Coroanei, ocolind cu obsti