de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
02 septembrie 2013 21:38
13 vizualizari
A-A+ Printre tot felul de zile în care se sărbătoresc bărbaţii, lupta împotriva fumatului, recoltele, berea, recunoştinţa, vrăjitoarele sau mai ştiu eu ce, sărbătorim (sau ar trebui să facem asta) şi Ziua limbii române. În 31 august. Ştiu, pentru mulţi e o noutate. Noutate, nu din vina lor, ci a celor care ar trebui să promoveze o astfel de sărbătoare. Cum însă instituţiile de presă şi nu numai sunt mai interesate de Ziua Americii, a Franţei şi de alte sărbători ce n-au nici în clin, nici în mânecă cu identitatea noastră, uite că rămase biata sărbătoare a bietei limbi române să se scufunde în lacul nepăsării. Limba română e instrumentul prin care - încă - românii comunică între ei. E smotocită, păruită, i se atârnă de fraze tinichele de împrumut din engleză, de parcă ar fi sărăcit. Nu, n-a sărăcit, dar aşa e "cool", Doamne Iartă-mă, să-ţi frângi limba, să te lepezi de slova românească şi să te laşi încălecat de graiul de împrumut. Mi-aduc aminte cu câtă frenezie, cu câtă patimă se sărbătoreşte, an de an, Ziua Americii, din Bucureşti până-n Baia Mare. Şi când vine vorba despre limba română, pardon, ne scuzaţi, am plecat la picnic sau la vreun party din ăsta cu barbeque, să dăm pe gât nişte "shot"-uri, ca să fim, of course, happy. În afară de câteva manifestări organizate de artileriştii din Sibiu şi de pomenirea Zilei limbii române de Vali Leahu în revista pe care o păstoreşte n-am auzit să se fi întâmplat ceva la Sibiu în sensul vreunei acţiuni de promovare a graiului românesc. Se vor întreba unii de ce ar trebui promovată limba română, că doar nu-i serviciu de telefonie mobilă ori var lavabil? Păi, trebuie promovată. Şi apărată. Poate mai mult decât oricând. Pe vremea "bonjuriştilor", când limba română era asezonată cu expresii franţuzeşti, pericolul era mai mic decât a
