L-am privit pe candidat. Cu orice chip, scriitorul din el vroia să se ridice, măcar pentru o clipă, deasupra omului politic. Dar omul politic zâmbind, îl aşeză la locul lui.
Ieşind, iată, acum mai bine de zece ani în urmă de la oarecum nefasta Casa cu Absidă era cât pe ce să calc cu cizmele-mi peste nişte fotografii abandonate-n ploaie. M-am aplecat şi am ridicat una de un colţ: de pe un fond albastru pur îmi surâdea, uşor ironic, Varujan Vosganian, care în 1996 candida din partea CDR pentru Senatul României. Într-o altă băltoacă, în apropiere de restaurantul Dunărea, am dat peste un alt candidat: Vasile Lupu. L-am ridicat şi pe dumnealui din baltă şi l-am lipit temporar de un perete. Am intrat într-o cafenea, dar şi aici candidaţii mă asaltau din toate părţile. Tot barul era plin de portrete. Fiecare oferea câte ceva. Se înţelege, că ofertele se refereau la un alt timp. Mi-am comandat o cafea şi am scos pe masă fotografia publicitară a lui Varujan Vosganian. O figură degajată, senină; nas armenesc, faţă lungă, buza de jos deosebit de groasă. Costum de mătase, cravată înflorată, batistă roşie în buzunarul de la piept. Am mai întors fotografia pe dos, aruncându-mi privirea peste datele biografice ale candidatului. Data naşterii: 25 iulie 1958. Studii: Academia de Studii Economice Bucureşti, şef de promoţie. Doctorand în Ştiinţe Economice şi absolvent al Facultăţii de Matematică din capitală. Ca elev, a participat la olimpiade de română şi matematică, excelând la ambele materii. Copilăria şi adolescenţa, Vosganian şi-a petrecut-o la Focşani. Tot acolo şi-a terminat şi studiile liceale. Este autorul mai multor volume de versuri şi proză, fiind premiat, în 1994, de către Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti. În '96 îi apăruse volumul de povestiri „Statuia şi comandorul”, care avea drept temă-subiect dictatura. Plăcându-mi personajul şi biografia sa, m-am gâ
