Protestele spontane împotriva proiectului de la Roșia Montana au cel mai probabil rostul de a consuma energia celor care ar putea protesta public împotriva proiectului și a-i discredita în fața cetățenilor mai puțin implicați (prin blocarea circulație, crearea unei impresii de agresivitate și iraționalitate, etc.). În felul acesta se netezește acceptarea votării legii respective în parlament. De ce cred asta?

Acum ceva vreme am explicat pe contributors ( aici ) că principala problemă pentru gestionarea impactului de mediu al exploatărilor miniere și de resurse energetice nu este la nivelul evaluării de impact, ci la nivelul evaluării strategice de mediu a strategiilor guvernamentale respective. Acestea au fost scoase de sub incidența legii privitoare la evaluarea politicilor și programelor prin reglementare la nivel de Ordin de Ministru, adică acolo unde vizibilitatea pentru societatea civilă este minimă. În faza de evaluare a impactului de mediu, după investiții enorme în proiectare, orice blocare pe baza unor chestiuni generale nu poate avea decât costuri enorme pentru cine a dat aprobarea de principiu, adică pentru statul român, adică pentru noi cetățenii.

Pentru a testa măsura în care organizațiile neguvernamentale și ziariștii cu preocupări de mediu chiar sunt interesate și interesați de rezolvarea problemei am dat drumul la începutul lui martie la o petiția on line ( aici ) pentru modificarea respectivului Ordinul de Ministru în sensul includerii strategiilor minieră și energetică sub incidența evaluării strategice de mediu. Am circulat solicitarea de susținere a petiției către ziariștii vocali de pe diverse platforme on-line (de exemplu aici ), societățile și forumurile pentru salvarea Roșiei Montane, forumuri generale de mediu (mediu@ngo.ro ). Răspunsul a fost inexistent. Păna acum petiția este semnată de 49 de persoană. Dar în piață cum de sun