Fotograful şi cineastul Aristotel Căncescu, preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, din 2000 şi până în prezent, este considerat de mulţi drept cel mai vechi şi mai bogat baron local, el fiind ignorat pe nedrept de Top 100 cei mai avuţi oameni din România, dar şi de Forbes. Pasionat de media, el este cunoscut mai mult ca mogul de presă, şi mai puţin ca potentat local. FSN-ist bătrân, fiind senator al acestei facţiuni politice încă de la primele alegeri democratice de după Revoluţie - omitem intenţionat Constituanta lui Iliescu de până în ‘92 - a devenit, firesc, liberal până măduva oaselor, în mileniul trei. Cu o avere, declarată, de câteva milioane de euro, plus o casă „modestă” în Braşov, Căncescu pare un personaj ridicol, în comparaţie cu Liviu Dragnea sau Oprişan, dar cu toate acestea nici măcar Crin Antonescu nu îşi permite să râdă de el. Lucrul care îl frământă cel mai mult, în aceste momente, pe Aristotel este cum să impună modificarea legii privind incompatibilitatea demnitarilor şi funcţionarilor publici, care stă la baza funcţionării ANI, ca să poată şi el să iasă la lumină cu adevărata sa identitate, aceea de proprietar, mare investitor şi, evident, ales local. Conform „Bună Ziua Braşov”, publicaţie pe care o controlează, povestea lui Aristotel este aceea „a copilul sărac, adolescentului visător, tânărului ambiţios şi mai apoi a politicianului luminat, a cărui existenţă se confundă în ultima jumătate de secol cu a oraşului de sub Tâmpa”, pentru care cloceşte nişte proiecte de pomină.

PCR-PNL, via FSN-PDSR

La fel ca în cazul tuturor românilor pe care Revoluţia i-a luat pe nepregătite, cariera politică a lui Căncescu a început de la kilometrul 0 al democraţiei, în 1990. Tânărul absolvent al Liceului „Andrei Şaguna” Braşov – promoţia 1971, şi mai apoi al facultăţii de Mecanică de la Universitatea Braşov – 1977, zice că nu a fost niciodată mem