Situaţia în care primul ministru trimite o înţelegere deja făcută cu Gold Corporation spre aprobarea Parlamentului, dar declară în acelaşi timp că el va vota contra ei îmi aduce aminte frapant de o alta, de la ultimele alegeri prezidenţiale. În chiar ultima săptămînă de campanie, candidatul favorit, Mircea Geoană, a declarat, aşa cum îi solicitasem noi, societatea civilă, că nu îl va da afară pe Daniel Morar din poziţia de procuror general anticorupţie şi nu va ceda în faţa mogulilor. Seara, după ce mogulii , cum era de aşteptat, au sărit în sus, s-a dus la Sorin Ovidiu Vîntu să-l împace şi pe el. Urmarea o cunoaşteţi: în această încercare de a împăca şi capra şi varza cariera lui politică s-a încheiat. Ceea ce, avînd în vedere oferta de lideri civilizaţi pe piaţa de la noi, nu a fost un cîştig nici pentru noi, dar cert a fost o mare pierdere pentru el.

De ce se angajează Victor Ponta pe acest drum, care duce numai la acreditarea ideii că nu e nici el un lider, ci o persoană pusă de mîntuială în fruntea partidului şi statului? Şi nu e prima dată: deja în urmă cu cîteva săptămîni proiectul bizar al deputatului Diaconu de a interzice finanţarea din străinătate a ONGurilor care fac politică, şi care trebuia trîntit de guvern, pe considerentul că e integral ca al lui Putin, şi inaplicabil în plus, pentru că în UE nu avem ”străinătate”, nu putem împiedica organizaţiile şi cetăţenii să aibă convingeri politice şi să doneze pentru ele şi nu putem trage linia printre fundaţiile germane de partid, dau doar un exemplu, stabilind că ăia care sînt cu Băsescu fac politică şi ăia contra nu. Şi nu cumva ne-a luat o lună să le spunem pe ocolite la primarii incompatibili că să aşteptăm justiţia să se pronunţe, dar parcă legile nu se schimbă cu efect retroactiv? Desigur, pe lîngă astea trei proiecte, nenumărate aberaţii parlamentare au fost oprite de guvern- am uitat cifra e