Încep prin a spune încă o dată ceea ce am declarat ori de câte ori am avut ocazia: iubesc această ţară, am făcut o pasiune din a călători în Romania, din a o descoperi în splendoarea peisajelor ei copleşitoare, a naturii ei neatinse, a tradiţiilor si obiceiurilor vechi, păstrate ca prin minune în asaltul modernităţii de multe ori kitsch-oase.
Îmbinând utilul cu plăcerea, am vizitat în ultimul timp mai multe staţiuni turistice din ţară, încercând să trag un semnal de alarmă important privind necesitatea alocării de resurse bugetare pentru proiectele de investiţii începute în mandatul meu de ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului. Dacă Guvernul USL ar reuşi măcar să termine lucrările începute în vremea mea, multe probleme ar fi rezolvate. Din păcate, avem un Executiv cu miniştri care preferă să îşi petreacă vacanţele doar în afara ţării şi de aici dezinteresul pentru turismul românesc, căruia nu îi dau nicio şansă. Sau, mai rău, îi iau orice şansă.
Aşa se face că avem de-a face cu o contracţie semnificativă a turismului anul acesta. Conform datelor publicate ieri de Institutul Naţional de Statistică, pe primele 7 luni ale acestui an, numărul înnoptărilor a scăzut cu 0,6% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Fără să vreau să par în vreun moment unica deţinătoare a soluţiilor, nu pot să nu observ că, de când am plecat eu din fruntea MDRT, nu s-a mai făcut absolut nimic. Am fost primul ministru după 1989 care a investit în infrastructura de turism, construind pârtii, cabane salvamont, refugii montane, centre balneare, miniporturi turistice, amenajări de plaje, centre de informare turistică, reabilitând monumente istorice, case memoriale, amenajând peşteri, trasee de cicloturism ori punând indicatoare turistice.
Din păcate însă, miniştrii USL care mi-au urmat nu s-au bătut pentru turism. Ei au avut doar sarcina precisă de