Da, am avut dreptate atunci cînd în urmă cu trei luni întrebam pe blog ,,ce-aveţi bă cu pechinezu’ meu?!’’.... Din păcate, am avut dreptate. Spun din păcate pentru că ceea ce am criticat atunci, eu şi mulţi alţii, n-a fost luat în seamă. A trebuit să moară un copilaş pentru a se demonstra că edililor nu le pasă decît de bani.
De cît mai mulţi bani. De la noi, cei care odată la patru ani îi votăm, din fondurile europene, din reclame, taxe sau de oriunde. Bani să fie.
Votul şi încrederea acordate unui candidat confirmă parcă o zicală din bătrîni. Aia cu „facerea de bine.....”
Problema aceasta a maidanezilor va fi iar dezbătută, vor fi pe toate posturile de radio şi televiziune nenumărate anchete, luări de poziţie, propuneri, critici, dezvăluiri, văicăreli şi justificări.
O familie îşi plînge copilul mort în chinuri groaznice, iar subiectul este în prime time. Cîteva zile. După care televiziunile îşi vor muta atenţia spre alte subiecte, familia rămînînd cu durerea. Foarte multă durere.
Spuneam acum trei luni că nu cîinii cu stăpîn reprezintă problema Bucureştiului, ci acei cîini fără stăpîn. Da, pentru că referitor la cei cu stăpîn, în cazul în care se întîmplă ceva, ai pe cine trage la răspundere. Dacă stăpînul îşi scoate cîinele la plimbare fără botniţă, dacă nu-i strînge excrementele, dacă îl lasă să latre deranjînd astfel vecinii, stăpînul răspunde contravenţional iar în caz de agresiune, penal. Există suficiente normative care sancţionează aceste abateri. Da, dar acestea aduceau puţini bani la bugetul primăriei. Asta fie pentru că nu prea are cine să constate respectivele abateri, fie pentru că marea majoritate a iubitorilor de animale sînt suficient de educaţi pentru a nu incălca regulile bunei convieţuiri. Aşa că edilii au dat dovada inventivităţii şi totodată a marii nesimţiri civice introducînd aberantele taxe pentru necastrarea cî
