Deşi au existat şi mai pot fi auzite poziţii pro şi contra în privinţa renovării sale, este deja vizibil faptul că Palatul Cultural din Lupeni a început să arate ca în vremurile sale bune. Care au fost nici în perioada comunistă şi nici în primii ani de după revoluţie, când a funcţionat ca hotel şi veceu public pentru aşa zişii grevişti ai foamei...
... ci în perioada interbelică.
Aşa cum, de fapt, a arătat, de mai multe ori în scrierile sale, colegul meu Marian Boboc, după ce a răsfoit mii de documente prăfuite din diferite arhive. Atunci când, aici, era centrul de cultură al Lupeniului. S-a muncit mult mai cu spor şi mai serios din primăvară şi până acum, decât în anul trecut. Văd asta nu doar lupenenii care trec zilnic prin centrul vechi, ci lucru acesta este vizibil şi din fuga maşinii. Mai ales, acum, când, dacă excludem aplicarea soclului mozaical care se face acum, faţada clădirii este gata.
În luna asta,
mă asigură maistrul Petru Almaş, se vor încheia lucrările la toţi pereţii exteriori. Muncitorii urcaţi pe schele tencuiesc pereţii din partea de vest a imobilului, apoi îi vor da cu tinci alb şi vopsea lavabilă şi vor monta tinichigeria de cupru. După care aceleaşi operaţiuni urmează să fie executate la peretele dinspre râul Jiu. Meşterului îi place cum a ieşit decoraţiunea exterioară a faţadei şi a pereţilor deja terminaţi. „Eu zic că sunt culori plăcute vederii, zice el, nu sunt deloc ţipătoare, şi-mi place când oamenii se opresc şi îi aud vorbind frumos despre cum arată palatul”.
Se lucrează
şi în înăuntru. Cincisprezece oameni are meşterul răspândiţi în interior. Operaţiunea la care se dă bătaie în momentul de faţă este cea de refacere a tavanului. S-a început cu cel de la intrare, după care se va lucra la cel din sala mare. Este, din câte am înţeles eu, cea mai dificilă şi delicată p
