Nu este prima oară când se face vâlvă pe această temă. Ceva dezbateri au avut loc şi în 2010, când măsura a fost introdusă şi „înmormântată” în Codul fiscal.
Fostul şef al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Sorin Blejnar, anunţa în 2012, că are o listă de 300 – 400 de persoane care în 2011 obţinuseră venituri de peste 3 milioane euro şi deţineri de peste 20 milioane euro.
La rândul său, Daniel Chiţoiu, ministrul Finanţelor publice a anunţat pe 27 august 2013, că deţine o listă cu 300 de români, cu averi de peste 20 milioane euro, despre care se presupune că nu şi-au achitat taxele şi impozitele. Nu cumva e lista moştenită de la Blejnar?
Potrivit legii, sarcina de a controla marile averi revine Direcţiei Verificări Fiscale din cadrul ANAF. Aceasta transmite structurilor din teritoriu numele celor ce trebuie verificaţi. La nivelul fiecărei administraţii judeţene a finanţelor publice a fost înfiinţat un compartiment de verificări fiscale, a cărui misiune este de a face munca efectivă. Funcţionarii lui trebuie să solicite celor verificaţi să-şi declare averile, să analizeze datele referitoare la patrimoniu, venituri şi cheltuieli, să le compare cu informaţiile obţinute de la terţi, de la autorităţi şi instituţii publice, din ţară şi străinătate. În final, trebuie să stabilească dacă cel verificat datorează sau nu statului vreo sumă.
Operativitatea şi acurateţea unor verificări atât de complexe este, din start, afectată de lipsa unui sistem informaţional, care să integreze bazele de date ale tuturor instituţiilor statului.
Metode de fentare – Divorţul aparent….
Să presupunem că cel verificat nu îşi declară toate proprietăţile imobiliare din ţară. Cum vor proceda oamenii Fiscului pentru a le depista? Vor trimite adrese la toate primăriile? Aşa ceva este imposibil!
Marii iliciţi profită de toate lacunele legii şi