Dirijorul Jörg Widmann se va afla la pupitrul Filarmonicii de Stat „Transilvania“, miercuri, la Cluj, iar vineri, 6 septembrie, la Ateneu, în Capitală.
Interviu realizat de Corina Rădoi
Jörg Widmann este unul dintre cei mai buni clarinetişti ai momentului, unul dintre cei mai „curtaţi“ tineri compozitori ai Europei şi, mai ales, un muzician complex şi extrem de pasionat. Astăzi, va dirija la Cluj Filarmonica de Stat „Transilvania“, iar vineri va fi la Bucureşti cu aceeaşi filarmonică şi cu acelaşi program: Ulpiu Vlad şi două compoziţii proprii. Cu naturaleţe, Jörg Widmann recunoaşte că este „obsedat“ de muzică în toate formele posibile şi accesibile lui, „de îngerii şi demonii ei“. Este deopotrivă dirijor, compozitor şi interpret. A înţeles însă că auzul foarte bun este o condiţie obligatorie atunci când conduci o orchestră.
Aţi mai concertat vreodată în România?
Îmi amintesc foarte bine că am mai fost la Bucureşti, în minunata sală a Ateneului Român, unde am cântat, sub bagheta lui Kent Nagano, partitura solistică a concertului pentru clarinet şi orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart. Se întâmpla cu ceva ani în urmă, când Kent Nagano mi-a şi dirijat o lucrare pentru orchestră, o piesă intitulată Labirint. Pentru mine, ca muzician – dar sunt convins că nu numai eu spun asta –, Ateneul Român are una dintre cele mai frumoase, remarcabile şi memorabile săli de concert ale lumii. Nu uit acel concert de la Bucureşti!
Despre muzica românească ce ne puteţi spune? Cât de familiar vă este Enescu?
Pentru mine, Enescu este unul dintre marile genii ale secolului XX. În ultimii ani am constatat că, în festivalurile de muzică de cameră, Enescu este cântat tot mai mult. M-au fascinat mereu armoniile lui şi, mai ales, inventivitatea creaţiei. De aceea cred că, mai înainte de toate, Enescu a fost un inventator în muz