Războiul civil din Siria a adus între impresiile general acceptate concluzia după care „ceva important” se întîmplă în Orientul Mijlociu.

Cine a adăugat măcelului sirian răsturnările de regim succesive din Tunisia, Libia și Egipt a ajuns ușor la concluzia că acel „ceva important” e chiar Orientul Mijlociu.

Istoria, forma și ierarhiile Orientului Mijlociu se joacă într-un conflict general care va lăsa în urmă o lume arabo-musulmană complet diferită.

Mai bun sau mai rău, noul Orient Mijlociu va avea foarte puțin în comun cu lumea pe care o înlocuiește.

Intensitatea militară și religioasă a conflictelor care descriu prezentul Orientului Mijlociu e, însă, înșelătoare.

Ea lasă în urmă imaginea generală a unui conflict feroce dar local. În această interpretare, arabii și musulmanii se bat cu arabii și musulmanii ceea ce, în defintiv, nu e chiar treaba Occidentului.

Orientul Mijlociu rămîne în Orientul Mijlociu. Percepția publică tinde să refuze orice altă interpretare. Nu numai pentru că distanța încurajază ignoranța dar și pentru că societățile din afara Orientului Mijlociu își doresc, foarte probabil, o dezangajare hotărîtă.

Cu alte cuvinte, cetățenii Occidentului refuză să înțeleagă mai mult tocmai pentru că încearcă să evite contaminarea.

Cîtă vreme conflictul din Orientul Mijlociu e definit ca o baie de sînge arabo-musulmană, toată lumea occidentală poate spera că va rămîne în afară și nu va fi nevoită să sufere consecințe.

Din nefericire, acest soi de proiecție e iluzoriu. Occidentul nu se mai poate extrage din acest conflict iar consecințele redefinirii Orientului Mijlociu vor fi majore.

Primul și cel mai rapid efect e deja vizibil. El va reașeza ponderea globală a Statelor Unite. Al doilea e mult mai puțin vizibil și previzibil: relans