- Istoric - nr. 172 / 4 Septembrie, 2013 Vin refugiatii romani! Vin cu sutele, cu miile, pe drumul pribegiei, sa-si caute un camin nou, parasind pamantul stramosilor, vetrele fericite, agoniseala unei vieti intregi, ca undeva, departe de pamantul natal, sa inceapa o noua viata. In teritoriile ocupate oamenii sunt arestati cu sutele, sunt loviti, batuti, torturati. (Ferenczi György "Golgota in Transilvania”) La 30 august 1940, Romaniei i-a fost impus criminalul Diktat de la Viena. Drept urmare, Ungaria a cotropit o parte a stravechiului pamant romanesc al Transilvaniei. Un teritoriu in suprafata de 43.492 km patrati, cu o populatie de 2.609.007 locuitori, mai mult de jumatate romani si numai 37% maghiari si secui intrau sub dominatia Budapestei. Intre septembrie 1940 si octombrie 1944, pentru romanii aflati sub ocupatia ungara, viata de zi cu zi s-a transformat intr-o necontenita si cutremuratoare tragedie. Pe plaiurile romanesti din Ardealul de Nord s-au petrecut atunci fapte greu de imaginat - crime in masa, asasinate individuale. Acestui genocid i se adaugau exploatarea nemiloasa dupa un program dinainte stabilit a bogatiilor naturale, jefuire sistematica si crunta persecutare a romanilor, masuri de maghiarizare si deznationalizare, distrugerea invatamantului romanesc si a Bisericii Ortodoxe, Greco-Catolice. Referindu-se la Dictatul de la Viena, ziaristul maghiar Fereczi György (refugiat la Cluj, ulterior intrarii trupelor maghiare in Ardeal, descendent al unei vechi familii secuio-maghiara), spunea in lucrarea sa "Golgota in Transilvania”, aparuta in primavara anului 1941, ca acesta a fost considerat ca un mare sacrificiu al Romaniei care a fost absolut necesar "in vederea mentinerii armoniei si pacii in bazinul Dunarii”. Aceasta fiind in fapt o nedreptate strigatoare la cer: 968.371 secui si unguri, la care 1.304.858 romani, respectiv 1.635.218 de cetateni roman