În volumul „Dinamica laitmotivelor în Tetralogia wagnerină. Amurgul zeilor“, autoarea Alice Mavrodin propune o metodă de abordare a muzicii lui Wagner: cum trebuie „citită“ pentru a i se desluşi sensul.

Articol realizat de Cristina Sârbu

Dacă mi s-ar cere să compar, în cadrul cercetării româneşti de specialitate, demersul întreprins de muzicologul Alice Mavrodin în volumul „Dinamica leitmotivelor în Tetralogia wagneriană. Amurgul zeilor“, singura poziţionare posibilă mi se pare cea alături de „Formele muzicale ale Barocului în operele lui J. S. Bach“ de Sigismund Toduţă. La vremea respectivă, şi până astăzi, cercetarea colegilor clujeni rămâne etalon în aspiraţia abordării unui subiect cât mai aproape de limitele lui. În cazul lor – universal bachian; în cazul Alicei Mavrodin – universal wagnerian.

Măiestrie şi rigoare

În Dinamica leitmotivelor… Alice Mavrodin propune o metodă de abordare a muzicii lui Wagner: cum trebuie ea „citită” pentru a i se desluşi sensul (pag. V). Observând că leitmotivele wagneriene nu rămân mereu aceleaşi ci evoluează (pag. V), Alice Mavrodin s-a întrebat dacă aceste modificări sunt doar efecte ale travaliului tematic sau se dato-rează unor justificări mai profunde, compozitorul dorind să ne transmită prin ele un mesaj. Astfel autoarea a întreprins o analiză care depăşeşte cu mult nivelul descriptiv-constatativ ajungând să fie explicativă. Ea s-a plasat din punctul de vedere al compozitorului pentru a înţelege ce i-a determinat opţiunile şi ce semnificaţie au ele, ajungând la conturarea unei adevărate semantici muzicale. De fapt, cercetătoarea oferă cititorului o nouă cheie de citire a partiturii – o partitură care se dovedeşte de fapt a fi alcătuită din două planuri paralele, cel care se vede aparent uşor şi cel care se ascunde, fără a fi cu nimic mai prejos decât primul, şi care se lasă d