Frunzele (Elegie de toamnă)
Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram...
Cine nu a ascultat aceste versuri pe muzica lui Hruşcă? Acum, la început de toamnă, vă propun să fredonaţi cunoscuta melodie, cu alte versuri. E vorba despre câteva parodii, realizate după poezia lui Radu Stanca.
Uraganul
N-am prevăzut deloc furtuna asta
Şi nu s-a dat nici cod portocaliu…
Veni din ceruri peste noi năpasta,
A semănat urgie şi pustiu…
Acoperişuri, garduri şi balcoane,
Ca păsările, toate au zburat…
Furtuna nopţii a răpus betoane,
În valuri mari, puhoi s-a revărsat…
Părea că iadul pe pământ coboară,
Copacii au fost smulşi cu rădăcini,
Un uragan s-a năpustit afară,
Venind din depărtări, de la străini.
Dintre clădiri, întreagă e doar banca –
Edilii sunt de-a dreptul în impas…
Dormi liniştit, poete Radu Stanca,
Nici un copac pe străzi n-a mai rămas !
(Alexandru Olteanu – Bistriţa)
Amantele (Elegie de doamne)
O vorbă umblă, că-mi înşel nevasta
Şi că, amante, şapte dame am,
Degeaba-n termopan am pus fereastra,
Că zvonul se strecoară, ca prin geam.
Când mătură, cu furie, prin casă,
La toate şapte, ea le-ar face vânt,
Când vin târziu, e vid deplin pe masă,
Şi ea e rece, fix ca un mormânt.
Deşi flămând, am chef de-o-mbrăţişare,
Dar, ea mă-împinge şi se face ghem
Şi mă trimite,-n scop de alinare,
La alea şapte dame. La harem.
Am încercat să mă dezbăr şi basta!
Mi-e scris în gene şi-n astrale hărţi:
Pierd ore-ntregi, cu-amicii, la Canasta,
Visâ