Dezastrul din infrastructura feroviară şi pierderile de zeci de milioane de euro înregistrate de companiile din transportul feroviar sunt dovada numirii în funcţiile de conducere a unor manageri fără experienţă în domeniu şi fără o strategie care să resusciteze sistemul feroviar românesc.
Ovidiu Radu, care a lucrat timp de 38 de ani ca inginer în cadrul căilor ferate române în perioada 1956-1994 şi a predat tehnica circulaţiei trenurilor la Facultatea de transporturi din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti, spune că înainte de Revoluţie căile ferate reprezentau „a doua armată“ a ţării, având în vedere „disciplina“ şi „organizarea“ care existau, însă acum nu se mai poate spune acelaşi lucru.
„(...) Este o involuţie a căilor ferate, dacă ne uităm la ansamblul condiţiilor, de la durata călătoriei, condiţiile din gări şi trenuri. Problema este majoră şi îi supără pe călători. În loc să fie modernizate, îmbunătăţite gările, acestea s-au degradat.“ El a trimis pe 19 august o scrisoare către ZF în care sublinia neregulile din sistemul feroviar, în urma propriilor evaluări de specialitate făcute.
Companiile româneşti de stat duc lipsă de oameni cu expertiză şi viziune, capabili să vină cu soluţii de fond, ce pot dezvolta sisteme de interes naţional, precum cel feroviar.
La o discuţie cu ZF, Ovidiu Radu, unul dintre românii cu expertiză în domeniul feroviar, spune că deşi nici în perioada în care activa ca angajat al căilor ferate nu existau bani suficienţi, „realizările erau superioare“ celor de acum.
Înainte de Revoluţie, potrivit lui Ovidiu Radu, durata călătoriei pe ruta Bucureşti-Tulcea era de trei ore şi jumătate. În prezent, trenul de călători parcurge distanţa de 334 de kilometri în cinci ore şi jumătate. Preţul biletului de tren (71 de lei pentru o călătorie) este chiar mai mare decât cel practicat de transportator
