În 1912, în urma Păcii de la Bucureşti, Macedonia a fost împărţită între Grecia, Bulgaria şi Serbia. Ca urmare, după spusele lui Nicolas Dragoumis, fiul unui mare bogătaş din acea zonă, personaj în romanul “Codul lui Alexandru” de Will Adams, poporul macedonean, deja oprimat timp de secole, a suferit şi mai mult, în decenii de purificare etnică şi de persecuţii.

_________________________

Acelaş personaj mai adaugă: “Macedonenii au o limbă, o istorie, o cultură, o religie comună şi nu au nimic în comun cu statele beneficiare ale teritoriului lor. Îşi spun macedoneni, indiferent cum le spune lumea.”

După cum se afirmă în carte, au agenţi în fiecare sat, în fiecare cătun. Mari cantităţi de arme, alimente şi băutură îi aşteaptă în munţi. Veterani din războaiele iugoslave pregătesc luptători în acţiuni de gherilă. Au oameni infiltraţi în guvernele locale şi naţionale, spioni, prieteni în comunitatea internaţională şi în diaspora macedoneană. Mijloacele de comunicare în masă aservite – ziare, radiouri, televiziuni – fac o propagandă făţişă în favoarea cauzei macedonene, cu scopul de a-i înflăcăra pe oameni şi a-i chema la luptă, adunându-se în jurul unui simbol naţional, trecând de la revolte mărunte la o revoluţie care să însemne crearea unui nou stat. Și care figură este mai emblematică pentru ei, dacă nu Alexandru Macedon?

La puţin timp după ce-i învinsese pe perşi, întemeind un vast imperiu, acesta murise, în anul 323 î.e.n.. Știind că nu vor putea stăpâni imensul teritoriu, succesorii lui l-au împărţit în trei. Armonia în relaţiile dintre ei a durat scurtă vreme. Unul dintre conflicte a fost provocat şi de dorinţa noilor conducători de a lua în stăpânire trupul îmbălsămat al marelui cuceritor, pentru a-şi asigura legitimitatea puterii. Folosind vicleşuguri, unul a reuşit să-l aducă în Egipt, în cadru