În 2005, un studiu co-semnat de cel care pe atunci era maior psiholog Adrian Prisăcaru evalua psihologic patru loturi (Iaşi, Focşani, Dej, Craiova) de militari dislocaţi în Afganistan şi Irak între 2003 şi 2004. Concluziile vorbeau despre existenţa simptomelor stresului posttraumatic printre militarii trimişi în misiune, mai ales în lotul Iaşi, care şi-a pierdut, în noiembrie 2003, în Afganistan, doi colegi. Maiorul Prisăcaru a fost şi el în Afganistan în acel an, însoţind al doilea detaşament de români în acest teatru de operaţii. La opt ani după acest studiu, Adrian Prisăcaru, acum colonel psiholog doctor şi şeful Secţiei de Psihologie Militară din Statul Major General, specialistul care spune că a creat de la 0 un model „fiabil, funcţional şi premiat” de asistenţă psihologică, este cel care ne declară că nu a existat niciodată vreun caz de stres posttraumatic în rândul militarilor noştri. De-a lungul timpului, spune el, au existat doar „o serie de manifestări” – insuficiente pentru un diagnostic de această natură. Timp de o oră, psihologul ne-a explicat în ce constă toate procedurile de selecţie, pregătire, asistenţă şi evaluare psihologică a militarilor români – procedurile care explică, în opinia sa, absenţa stresului posttraumatic.

Documentarul rănilor invizibile ale Armatei

„NU există militari diagnosticaţi”

Adrian Prisăcaru este în Armată din 1987. În Laboratorul psihologic a ajuns în 2000 şi, în 2008, a devenit şeful structurii. Nimeni nu îţi va spune mai mult decât el că România nu a avut niciun caz de stres posttraumatic în rândul militarilor noştri. Este mândru de asta şi are un argument de care se ţine şi pe care poate să îl detalieze la nesfârşit: pregătirea şi selecţia.

„Din datele la care am eu acces, din informaţiile pe care le deţin eu, nu există militari diagnosticaţi cu stres posttraumatic, însă, de-a lung