Guvernantii si administratorii par sa fie de o saptamana paralizati in fata problemelor care i-au izbit cu o forta neasteptata. Nu atat protestele din centrul Bucurestiului le-au inoculat spaima si le-au indus amortirea, cat dificultatea deciziilor pe care sunt fortati sa le ia le da frisoane. Neobisnuiti cu asumarea raspunderii politice si invatati de UE, FMI si electorat sa guverneze dupa dictare, guvernantii USL de astazi nu mai au incotro si trebuie sa dea cateva solutii unor probleme vechi de zeci de ani.

Cazul proiectului de extragere a aurului de la Rosia Montana dateaza din 1997, problema maidanezilor din Bucuresti e si aiurea si milenara. Pe langa acestea mai exista si legea retrocedarilor si alti cativa monstri ai trecutului care nu au fost tratati la timp, exact din cauza ororii politicului de a-si asuma raspunderea in fata unor decizii cu un impact electoral major. Pentru inceput insa au explodat in piata publica doar Rosia Montana si maidanezii din Bucuresti.

In ambele cazuri, raspunsul de care au fost in stare toti politicienii direct raspunzatori a fost unul singur: REFERENDUM. De la Traian Basescu, Victor Ponta si Crin Antonescu, in cazul Rosia Montana, pana la Sorin Oprescu, pentru maidanezii de care ar fi trebuit sa se tot ocupe de mai bine de 5 ani. Este recunoasterea oficiala a starii de paralizie care i-a cuprins pe toti politicienii care astazi se intampla sa guverneze. Ea nu e doar expresia fricii de a-si asuma un raspuns la solutii stravechi, e ceva mult mai grav - simptomul unei amortiri generale care a curprins clasa politica.

Mimarea intoarcerii catre popor prin referendumurile propuse reprezinta de fapt anuntarea demisiei din rolul si functia in care ei au fost alesi cu doar un an in urma, cu o majoritate zdrobitoare si o incredere cel putin confortabila. De aici pana la paralizarea in fata in primelor p