Nasterea Maicii Domnului, cunoscuta in popor ca Sfanta Marie Mica, praznuita duminica, este o zi in care credinciosii din bisericile Patriarhiei Romane se vor ruga pentru pace in Orientul Mijlociu, numeroase biserici si manastiri din tara serbandu-si totodata hramul.
Nasterea Maicii Domnului, praznuita pe 8 septembrie, este prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc, care a inceput la 1 septembrie. Sfanta Scriptura nu relateaza despre acest eveniment, insa scrierile apocrife ofera foarte multe amanunte despre originea si copilaria Fecioarei Maria.
Nasterea Fecioarei Maria
Cea mai importanta sursa in acest sens o reprezinta “Protoevanghelia lui Iacov”, o lucrare iudeo-crestina din secolul al II-lea. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris in jurul anului 140. Desi nu este considerata o scriere canonica, informatiile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare.
Tatal Fecioarei Maria, Ioachim, era un urmas al regelui David, iar mama, Ana, era fiica preotului Matthan, descendenta din familia preoteasca a lui Aaron, implinindu-se prin aceasta proorocia ca Mesia va avea o dubla descendenta: imparateasca si preoteasca.
Pentru ca nu aveau copii, iar lipsa copiilor era considerata un blestem din partea lui Dumnezeu, Ioachim si Ana au inceput sa fie ironizati si batjocoriti de oameni. Si totusi, Ioachim si Ana nu s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu, nici nu au renuntat la viata lor virtuoasa, rugandu-se in continuare si nadajduind in bunatatea lui Dumnezeu.
Traditia spune ca, in al cincizecilea an al casatoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat in public jertfa lor, numindu-i blestemati. Intristati, cei doi parinti s-au indreptat spre casa lor din Seforis si au hotarat sa se retraga fiecare pentru post si rugaciune.
Ioachim a zis catre sotia sa Ana: “Pe mine nu ma indeamna inima sa mai
