Mare tam-tam dar şi ham-ham, mai ales în ultima perioadă, legat de câini. Vagabonzi, încartiruiţi în adăposturi, de pe la stâne, din curţi sau apartamente.

Că muşcă până la crimă, că mănâncă prea mult şi nejustificat, că nu dau voie unora să se apropie de adăposturile oierilor şi oilor, că deranjează vecinii etc. Pentru rezolvarea acestei probleme eu vin cu o idee (puteţi spune chiar utopică, dar mă înscriu pe linia hotărârilor luate de guvernanţi în ultimii 23 de ani). În primul rând este necesar un recensământ cât se poate de serios al patrupedelor. Se va demonstra astfel, sunt sigur, că depăşesc numeric toate minorităţile naţionale. Având în vedere acest aspect, propun să li se dea dreptul să aibă un partid politic şi reprezentare în parlament. La urma urmei, câinii nu sunt foarte deosebiţi de oameni. Îşi marchează strict teritoriul (prin mijloacele lor „specifice”, ca să folosesc un termen poliţienesc), pe care şi-l apără (pe bune) cu dinţii, sunt supuşi oricui le dă un ciolănaş sau o bucată de pâine şi, când se enervează îngrozitor, se mănâncă între ei. Sau există o altă variantă care deşi este, spun unii, inumană, poate aduce noi locuri de muncă oamenilor: să se reînfiinţeze tăbăcăriile şi fabricile de săpun de rufe sau de clei. Bineînţeles, în acest caz va fi necesară eutanasierea a zeci sau chiar sute de mii de lătrători. Iar aici problema este delicată. Deoarece sunt o mulţime de „iubitori” de animale (ăştia mă vor acuza de insensibilitate, cruzime etc.) care şi-au trântit tot felul de asociaţii şi fundaţii care adună fonduri mai ales pentru protecţia lor şi nu a câinilor. Şi care ies toţi la un semnal bocind ca actualul prezident când i-a cedat locul de candidat Stolojan. Indiferent de reacţiile pe care le voi produce prezentând aceste păreri personale, situaţia, în cazul tergiversării în luarea unor măsuri serioase, se va înrăutăţi pe zi ce trec