In data de 5 septembrie sustineam, in textul Precizari fara mari sperante privind protestul “Rosia Montana”, urmatoarele:
“In ceea ce priveste protestul in sine, pornind de la propria experienta si de la concluziile pe care le trag dupa citirea comentariilor cred urmatoarele. Incep prin a spune ca, dupa tot ceea ce am citit in legatura cu contractul de exploatare,dar si vazand amploarea si pasiunea cu care este el contestat, plus unele din argumentele economice, SUNT ABSOLUT de acord ca trebuie abandonat.Probabil ca va si fi, din ratiuni electorale. Totusi, din punct de vedere comercial, dupa cate inteleg, aceasta presupune asumarea unor costuri destul de consistente. Este iluzoriu ca ele vor fi platite altfel decat din buzunarele noastre ale tuturor. Poate ca acesta este un cost ce trebuie platit.(…) In al doilea rand, nu ma pot opri sa avansez, cu riscul de a-mi pune in cap “revolutionarii” Rosia Montana, un scenariu privind viitorul acestui protest si bine ar fi sa nu fie asa. Dincolo de aceasta distractie nocturna cu ocupatul alternativ de bulevarde pe care si eu as gusta-o din plin daca as mai avea varsta(si naivitatea) protestatarilor, este clar pentru mine ca protestul este deja “epuizat” deoarece cu maxima probabilitate si-a atins deja scopul.”
Astazi, 9 septembrie Premierul Victor Ponta a declarat ca proiectul de exploatare a aurului de la Rosia Montana “este inchis” si ca protestele de strada si-au atins scopul. Victor Ponta a precizat, vizibil suparat, ca nu a existat in USL o discutie despre respingerea acestui proiect, “dar s-au antepronuntat liderii”. Victor Ponta a declarat ulterior ca vor exista cereri de despagubiri din partea companiei de la Rosia Montana, dar “in mod sigur nu va exista raspunderea Guvernului daca va exista un proces”. “Eu nu stiu cit vor cere despagubiri, dar probabil ca vor cere.Asadar daca ne vom trezi ca trebuie
