Am citit cu mare curiozitate Planul de administrare al SNTGN Transgaz SA Mediaş pe perioada 2013-2017, aşteptând să descopăr, o gândire nouă, o gândire strategică, o gândire de business specifică globalizării comerțului cu gaze naturale și servicilor de transport, aspect care prin poziţia geografică ar putea fi valorificată de România în sud estul Europei.

Am rămas însă surprins să văd un document, în care ideile sunt exact aceleași ca cele din alte strategii întocmite în anii anteriori.

Surprinzător capitolul cel mai larg prezentat în Plan îl reprezintă analiza pieței de energie din Europa de Vest, sursele din Africa etc., cu date perimate, atât datorită vechimii acestora (3,5 ani vechime), cât și datorită perioadei analizate, respectiv datele sunt din plină criză economică (2008-2010) şi dintr-o perioadă aterioară unor mari schimbări pe piața energiei: decizia Germaniei de a închide centralele nucleare, punerea în funcțiune de noi conducte de transport, globalizarea comerțului cu LNG, modul de stabilire a prețului la gazele naturale pe piețele vest europene, subvenționarea energiei regenerabile etc. Regăsim o analiză detaliată a pieței de gaze din UE, piata în care România nu este integrata, dar lipseste analiza pietei de gaze din Romania, respectiv cererea si oferta de servicii de transport, gradul de utilizare a echipamentelor, metodologii de tarifare, CAPEX și OPEX, presiunea de operare ale operatorilor din UE (sau macar a tarilor cu care Romania vrea sa se interconecteze) etc., care ar fi fost sugestive pentru adevăratele direcții de acțiuni care ar fi trebuit să le cuprindă Planul de administrare.

Viziunea administratorilor: „Societatea intenţionează să devină un operator de transport cu recunoaştere pe piaţa internaţională a gazelor naturale, un lider pe piaţa energetică din regiune, cu un sistem naţional de transport al gazelor naturale m