Când se face testament
Situaţiile care determină perfectarea unui testament nu sunt atât de limitate pe cât ar crede unii. După cum ne-au explicat notarii, de exemplu, dacă o persoană este îngrijită de unul dintre moştenitorii săi legali, prin testament poate primi o cotă mai mare decât ar fi putut obţine pe calea moştenirii legale. De asemenea, orice persoană care este îngrijită la bătrâneţe de cineva care nu este rudă cu aceasta poate să fie inclusă în testament.
Testament se face şi când nu există moştenitori legali sau când testatorul (cel care lasă bunurile) doreşte ca averea să fie repartizată în alte cote decât cele stabilite de lege. În plus, există persoane care îşi lasă averile unor lăcaşe de cult sau ONG-uri şi au dreptul să încheie testamente în acest sens.
Preferinţe personale
Referitor la posibilitatea menţionării unor chestiuni foarte personale în testament, potrivit juristilor, legislaţia permite ca testatorul să facă şi menţiuni sau precizări de suflet. De asemenea, poate să includă în testament şi dorinţe privind rânduieli legate de înhumare şi obiceiuri sau tradiţii. Pe de altă parte, majoritatea moştenirilor sunt cele între rude de gradul I (copiii vin la moştenirea părinţilor), iar aici se ţine cont de rezerva asigurată descendenţilor prin lege, ceea ce, practic, înseamnă că nu poate fi vorba despre o dezmoştenire totală, ci numai în limita rezervei.
Testamentul scris de mână
Cât priveşte testamentul olograf, acesta trebuie să fie scris în totalitate şi să fie datat de mâna testatorului. Pentru validitatea acestuia, scrierea integrală, datarea şi semnarea de către testator sunt obligatorii, lipsa oricăreia dintre acestea atrăgând sancţiunea nulităţii absolute. Pe de altă parte, unul din avantajele testamentului scris de mână este faptul că poate fi întocmit de orice persoană care ştie să scrie, se poate fa
