Transportul în comun din Piteşti a fost, o bună bucată de vreme, o mizerie de nedescris. Autobuzele vechi ale Publitrans trosneau din toate încheieturile. Câteodată, explodau în plină stradă. În acelaşi timp, microbuzele maxi-taxi, tolerate ani la rând pe străzile municipiului, semănau, mai degrabă, a maşini de cărat saci cu cartofi. A fost nevoie de multe, de prea multe, semnale trase de presă pentru ca Primăria să-şi mişte fundul şi să civilizeze transportul de călători. Nu pe de-a-ntregul, însă. Din nefericire.
În urma asocierii cu Publitrans, „Girexim-CNCD” a adus autobuze decente, noi, cu aer condiţionat, moderne. Dar Publitrans a rămas cu autovehicule din „epoca de piatră”. Sunt autobuze cu zeci de ani în cârcă. Un minim de normalitate ar fi obligat municipalitatea să le trimită la casat. La fier vechi. Pentru că Primăria nu pune, probabil, preţ pe confortul piteştenilor de rând, ele nu sunt la Remat. Circulă, hodorogite şi hidoase. Sunt o ruşine pentru un oraş care se pretinde european şi altfel decât geografic.
De când s-a parafat asocierea cu firmele Girexim şi CNCD, Publitrans a cumpărat doar un singur autobuz. Unul singur. Fabricat în Turcia. Puţin. Foarte puţin. De ce? Explicaţia oficială: nu au fost bani. M-am săturat să tot aud autorităţile că invocă lipsa finanţelor. Să fim serioşi: Piteştiul are un buget impresionant. Ştiţi care este adevărata problemă? Harababura priorităţilor. Primăria are priorităţi anapoda. Ne investeşte, de pildă, mai bine de un milion de euro într-o arteziană pentru căscat gura, dar nu alocă fonduri pentru înlocuirea autobuzelor-horror.
Le-am văzut pe liniile secundare. Într-un pur stil românesc, adică haideţi să ducem gunoiul în afara zonei centrale, acolo unde totul este musai să sclipească, au fost exilate mai către periferie. De parcă de la Trivale sau de la Războieni până la Arpechim ar circula pit
