Contribuţii. Kennedy a câştigat alegerile prezidenţiale din 1960 folosindu-se în primul rând de televiziune, imaginea sa carismatică la confruntarea televizată cu contracandidatul său, dovedindu-se mult mai convingătoare decât argumentele vicepreşedintelui republican în funcţie, binecunoscutul Richard Nixon. Televiziunea, ca mediu preferat de comunicare, a fost pentru preşedintele Kennedy în anii 60, ceea ce radioul a fost pentru F.D. Roosevelt în anii 30. ”Kennedy a ştiut mai bine ca orice om politic al vremii sale să se servească de mass-media şi în special de televiziune. Pentru prima dată în istoria Statelor Unite sub preşedenţia sa, televiziunea a fost invitată să petreacă o zi întreagă la Casa Albă pentru a filma tot ce se petrece acolo” (Brunel, 2003, Miturile secolului XX , Univers, vol. I, p. 400).

În acest fel a fost lansată un fel mistică hollywoodiană a familiei prezidenţiale Kennedy. Tinereţea, vitalitatea, carisma familiei prezidenţiale au depăşit cu mult tot ceea ce găzduise Casa Albă până acel moment. Încă înainte de a deveni preşedinte Kennedy avusese frecvente apariţii la televiziune în care şi-a promovat opiniile, dar mai ales telegenica sa imagine de tânăr politician de Massachusetts: una dintre acestea a fost o emisiune din show-ul Person to Person al lui Edward R. Murrow din 30 octombrie 1953, filmată în apartamentul său din Manhattan. Nici un alt preşedinte înaintea lui Kennedy nu a recurs la declaraţii sau conferinţe de presă transmise în direct la televiziune. În decursul mandatului său întrerupt dramatic la 22 noiembrie 1963, preşedintele Kennedy a ţinut şaizecişipatru de conferinţe de presă, adică una la şaisprezece zile, ceea ce i-a asigurat o vizibilitate uriaşă la nivelul populaţiei americane.

Succesul editorial al cărţii sale apărute în 1956 Profiles in Courage / ”Portrete ale curajului” (despre foşti senatori american