Mai multe evenimente au marcat saptamâna ce a trecut.
Am avut vizita partizanului Rogozin, care mai mult decât ameninţări nu poate scoate nimic din gură, pupat dulce de prietenul său, a cărui funcţie pare să fie nu de ministru, ci de aceea ce ruşii numesc şestiorka. Apoi au fost “Cei trei crai de la Apus", mai exact prim-miniştrii statelor Benelux, care i-au facut domnului Leancă noi promisiuni frumoase, de care s-a bucurat “şeful", mai ales după afacerea reuşită la Banca de Economii. În fine, am fost vizitaţi de către Patriarhul Kirill, care a sărbătorit 200 de ani de la fondarea Eparhiei Chişinăului, adică de la raptul Basarabiei din spaţiul canonic al Mitropoliei Moldovei,şi implicit al Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, a cărei dioceză era.
Patriarhul Kirill ne-a vorbit solemn despre “dorinţa" moldovenilor de a se alătura comunităţii “Sfintei Rusii", şi bisericii multinaţionale ruse. Dar când oare moldovenii au ales să se alăture Bisericii Ruse, şi de când Rusia a devenit sfântă? De când aşa au hotărât Alexandru I şi Stalin? Şi dacă este multinaţională, de ce se numeşte rusă? În opinia sa, ortodoxia în Moldova are numai 200 de ani, probabil Mitropolia Moldovei fondată în secolul XIV o fi fost una islamică ori budistă, iar sărbătoarea noastră principală devine creştinarea Rusiei, când marele cneaz Vladimir a dat ordin supuşilor săi să se boteze în Nipru, ori să fie decapitaţi, asta în schimbul căsătoriei sale cu prinţesa bizantină Ana, fiica Împăratului Roman/Bizantin Vasile II. Patriarhul Kirill a uitat că poporul român a fost creştinat încă de Sfântul Apostol Andrei, fondator şi al episcopiei Constantinopolului, şi fratele Sfântului Apostol Petru, primul episcop al Romei, iar fondarea Eparhiei Chişinăului a însemnat încălcarea a cel puţin două canoane ale Conciliilor/Sinoadelor Ecumenice.
Dar ceea ce a făcut săptămâna
