… si-aveti a ma ierta daca vorbesc putin mai in soapta, sugusat, dar inca simt pe gatlej “Mana de Lucru“. Chiar daca n-am lucrat niciodata la stat (ba, sa nu mint, Clinica de Chirurgie 1 din Cluj era la stat la inceputul anilor ‘90 – cred ca mai e si acum, la fel si UBB, iar Indiana University e corporatie stat-privati; dar ziarele au fost toate private – la NU am fost si patron, n-as mai fi fost – iar Tulane si Yale sunt universitati private), si tot simt Mana de Lucru strangandu-ma de beregata, dupa cum anunta in manifestul publicat de CriticAtac si popularizat cu o calda simpatie atat de Costi Rogozanu cat si de Vasile Ernu (macar de la Vasile aveam pretentii mai mari). [Nota en passant: Mai, adminsitratori de site, va-nteleg graba, da' nu e chiar atat de greu sa ortografiezi corect "rosie".]
Da, Vasile are dreptate: problema e grava si depaseste limitele Rosiei Montane. Asa ca aveti a ma ierta inca o data daca nu voi vorbi despre nici unul dintre subiectele zilei: cainii maidanezi/comunitari, Rosia Montana (am semnat protestul, nu dati cu pietre!), hipsteri, gaze de sist si corporatii rapace. Ce-i prea mult nu-i sanatos. Momentan, cu sau fara ingaduinta Dumneavoastra, ma ingrijoreaza Mana de Lucru care declara public, negru pe alb, ca “nu se vor opri aici daca nu le punem in gat Mana de Lucru“. (V-as posta si imaginea mainii de lucru c-un ciocan destul de amenintator pentru sensibilitatile mele, da’ nu stiu cum. Verificati site-ul.) Cum “se”-ul ramane vag precizat, in buna traditie a stangii, care nu lucreaza decat cu abstractii, ma simt si eu vag amenintat de mana asta.
Ingaduiti-mi sa ridic, in buna traditie mic-burgheza (unde nu ajung eu acolo!) doua degete si sa-ntreb: La ce sunt bune amenintarile astea, a ce miros ele, si de ce s-ar cuveni imbratisate.popularizate? Pe cine si cum ajuta? Inteleg ce zice Vasile cu imbracatul a la Malagamba. Daca
