Deşi e cald şi bine, bistriţenii n-au chef de proteste ca iarna trecută, dovadă fiind faptul că au ieşit mult prea puţini în stradă pentru Roşia Montană. Dar nu e numai asta cauza. Protestatarul pentru Roşia Montană e altfel decât cel care face spume la gură împotriva lui Băsescu. Hipsterul activist e un tânăr până la 35 de ani, educat şi informat din alte surse decât televiziunile aservite politic. Activiştii ăştia, ce-au ieşit acum în stradă, nu-s nici uselişti şi nici pedelişti. Sunt, majoritatea dintre ei, oameni care gândesc dincolo de interesele politice. Hipsterii ăştia n-au ieşit în stradă pentru un post de director de şcoală sau de director de instituţie, cum au făcut-o majoritatea protestatarilor bistriţeni din iarnă.
Mama unor fete mi-a spus, duminică, că a ieşit să protesteze pentru viitorul copiilor ei şi că se bucură că sunt atâţia tineri adunaţi. Nu striga, nu dansa dansul pinguinului, nu avea trompetă şi n-a dat foc la poze cu guvernanţi. Nu-şi dorea moartea nimănui, cum au făcut-o protestatarii politici din iarnă. Părea senină şi oarecum plină de speranţă că protestul va avea câştig de cauză. Mi-a dat, oarecum, o lecţie de democraţie civilizată.
Din păcate, Bistriţa are puţini astfel de oameni. Bistriţa nu prea are protestatari educaţi, cu bun simţ şi fără interese de partid. Bistriţa parcă are numai elevi, care n-au ei chef de proteste şi pensionari, care n-au nicio treabă cu Roşia Montană. Clasa socială dintre ei pare aproape inexistentă şi n-are chef să se implice. Bistriţa n-are studenţi adevăraţi iar majoritatea profesorilor care ar avea ceva de spus sunt implicaţi politic. Bistriţa n-are lideri de opinie neimplicaţi politic şi nici ONG-uri importante, care să nu fie abonate la banul public.
În Bistriţa, activismul civic e ca potenţa unui moş de 80 de ani. Bistriţenii se uită, ar face şi ei ceva dar nu pot. Sau
