Dacă veți avea curiozitatea ușor morbidă de a vă căuta un prietem decedat pe Facebook, îl veți găsi. Puteți să postați în continuare fotografii și texte pe wall-ul său, prieteni ai lui vor reacționa cu like-uri. Atât doar că el nu vă va răspunde. În multe cazuri și adresa de e-mail va fi activă vreme îndelungată după dispariția sa. În mediul virtual totul e posibil: se pot imagina nelimitat identități noi, moartea e un accident minor și fără consecințe, accesul și multiplicarea sunt infinite. Paradoxal, deplina libertate a Internetului nedomesticită de niciun document de reglementare – vezi ACTA –, vine în contradicție cu sentimentul că există ascuns în Internet un Big Brother care ne urmărește pas cu pas. Agentul CIA Edward Snowden susține în declarațiile oferite acum câteva luni publicațiilor Washington Post și The Guardian că FBI și Agenția Națională de Securitate au acces la serverele Microsoft, Yahoo!, Google, Facebook, AOL, YouTube, Skype, Apple și PalTalk pentru a supraveghea activități din străinătate. Programul secret PRISM ar permite astfel o supraveghere a oricărui cetățean fără ordin judecătoresc. Deși scandalul Swoden pare să confirme suspiciunile de control secret, oamenii nu se lasă descurajați în a folosi facilitățile magice ale noilor tehnologii care fac posibilă comunicarea fără limite. Dar schimbă radical și mersul lumii. Protestele împotriva proiectului Roșia Montană, extinse în mai multe orașe ale României și ale Europei, s-au organizat pe Facebook și au adunat cetățeni diverși, de la ecologiști la hipsteri, de la intelectuali de notorietate la ultrași, de la studenți la pensionari naționaliști. La fel protestele împotriva administrației inerte și corupte a Bucureștiului, în frunte cu primarul Oprescu, după ce un copil de patru ani a fost sfâșiat de câinii vagabonzi. Generația tânără familiarizată cu mijloacele se mobilizea