Se dedică amicului Dan Stanciu
Deunăzi, am văzut, din fuga maşinii, un nume de stradă banal în aparenţă, dar, totuşi, misterios: strada Vaselor. De ce s-ar numi aşa o stradă oarecare, printre blocuri? Cum poate să-i vină în minte unui edil să boteze o stradă, strada „Vaselor“? Ce fel de vase? Şi de ce nu orice altceva? Întrebarea a început să mă chinuie. Pînă într-atît, încît am devenit curios să aflu în ce perimetru onomastic trăieşte oraşul meu. Am descoperit o enormă materie de reflecţie pentru istorici, psihologi, sociologi, antropologi şi metafizicieni. N-am reuşit să pricep prin ce mecanisme subtile se hotărăsc numele străzilor metropolitane. Şi cine ne hotărăşte, în ultimă instanţă, adresa? O minimă sistematizare a denumirilor existente scoate la lumină o reţea complicată de mentalităţi autohtone, inerţii ideologice, lirisme arbitrare, obsesii inanalizabile, stranietăţi suprarealiste. Ştiu. Avem alte priorităţi. Stăm prost cu gropile, cu traficul, cu poluarea, cu parcările ş.a.m.d. Nu de numele străzilor ne împiedicăm, în primul rînd, în viaţa noastră zilnică de bucureşteni. Înţeleg, totuşi, să atrag atenţia asupra unei comédii terminologice de care, cîndva, vreun edil cu simţul umorului, dar şi cu o mai nuanţată conştiinţă a responsabilităţii, se va ocupa, poate. În ce mă priveşte, voi face un simplu inventar. Cititorul nu va avea decît să-şi facă singur o opinie. Şi să facă haz de necaz.
DE ACELASI AUTOR Despre bătrîneţe - întrebări, nelinişti, bucurii Cîinii și românii Cîteva reguli de bună purtare ...Cum le spui dumneata, să tot stai să asculţi O urmă adîncă pare să fi lăsat, în geografia oraşului nostru, avîntul industriei chimice din perioada terminală a regimului trecut. Nu văd altă explicaţie pentru numele următoarelor străzi: Acetilenei, Aragonitului (pentru curioşi, menţionez că formula acestei substanţe este CaCO3), Bauxitei, Calcar
