Anton Pann, autorul muzicii imnului „Deşteaptă-te, române!” a avut o şedere scurtă în Vâlcea, dar plină de momente deosebite. Aici s-a îndrăgostit de Anica, nepoata stareţelor de la Mânăstirea Dintr-un Lemn şi Surpatele şi, tot aici, a cântat pentru prima dată, într-un cadru organizat, imnul naţional pe versurile lui Andrei Mureşanu. Culegător de folclor, compozitor şi poet, Anton Pann ajunge pentru prima dată în Râmnicu Vâlcea, un târg neînsemnat pe atunci, în anul 1826. Mulţi dintre cei care au scris despre viaţa lui Anton Pann cred că acesta se autoexilase după o căsătorie eşuată cu Zamfira, o tânără din Bucureşti. La vârsta de 30 de ani, Anton Pann lucra ca profesor de muzică la Episcopia Râmnicului, cântăreţ la Biserica Buna Vestire din centrul oraşului şi traducător. La insistenţele Platonidei, stareţa Mânăstirii Dintr-un Lemn, compozitorul ajunge să predea muzică şi aici. Deşi viaţa monahală presupunea şi o supraveghere atentă din partea stareţei Platonida, sora Anica şi Anton Pann trăiesc o frumoasă poveste de dragoste. Pe atunci Anica avea 16 ani, iar Pann împlinise 32 de ani. Spre disperarea stareţelor de la Mânăstirea Dintr-un Lemn şi Surpatele, tânăra a fugit cu iubitul său în Braşov. Pentru a nu fi identificată, profesorul de muzică a pus-o pe Anica să-şi taie părul şi să se îmbrăce cu straie de bărbat. La Braşov, Anton Pann a recomandat-o pe Anica drept „ucenicul său”. “Anton Pann se îndrăgoşteşte de Anica şi o cere de soţie la mătuşa sa, evident că stareţa Platonida nu a acceptat căsătoria din cauza diferenţei prea mari de vârstă dintre cei doi. Aceştia nu s-au căsătorit, dar au fugit peste munţi, la Braşov, Anica fiind deghizată în seminarist. N-au ales Bucureştiul pentru că stareţa cunoştea Capitala. La Braşov, Anton Pann îşi făcuse o serie de cunoştinţe în 1921, în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu”, povesteşte Mihai Moroianu, muze