Cazul Roşia Montană riscă să ne arate, a nu ştiu câta oară, ce stat banditesc avem. Acest stat, creat parcă anume în dauna cetăţenilor pe care-i reprezintă, şi-n folosul celor de la butoane, pică prost în orice situaţie. În cazul exploatării, ne-am fi ales cu puţin, iar acum în cazul sistării proiectului, ne putem alegem cu plata unor despăgubiri de miliarde de dolari.

La toată această stare de fapt, reacţia politicienilor nu poate fi dictată decât de voturi. Voturile sunt aurul politicienilor. Dacă unii îşi permit să se unească cu vocea străzii, e şi pentru că nu-i apasă o mare responsabilitate. Cât priveşte vocea străzii, nici ea nu este aşa ingenuă cum vrea să pară. Se ştiu de ani de zile ong-urile finanţate de mogulul mondial Soros, care este bănuit de dorinţa de-a pune el mâna pe exploatare. E adevărat că sunt doar speculaţii, mai mult sau mai puţin verificabile. Trecând la manifestanţi şi încercând să trasezi un portret, te loveşti de o sumă de contradicţii: ei vorbesc de Roşia Montană, dar n-au fost niciodată acolo, unii sunt corporatişti şi strigă împotriva corporaţiilor. În tot acest timp, ONG-urile lor iau bani de la marile corporaţii. Mulţi dintre ei se declară de stânga şi vor moartea capitalismului corporatist. Aici îi trădează ignoranţa, probabil că mulţi vin şi din zona ideologizată a învăţământului politic românesc, acolo unde doar sigla "Ştefan Gheorghiu" a fost înlocuită. Dar dincolo de manipularea prin facultăţi de Ştiinţe Politice, care atunci când nu sunt reţele de prostituţie pentru politicieni, sunt reţele de tembeli afoni în materie, trebuie lămurită această confuzie. Capitalismul corporatist nu e capitalismul originar, autentic, bazat pe o minimă implicare a statului şi pe o libertate economică individuală, aceea politică de laissez - faire. El este un hibrid între socialism şi capitalism, fiind de fapt un compromis făcut după primul răz