Dacă vi se face dor de o manea autohtonă sau de un şlagăr indian de import, nu-i musai să daţi televizorul pe Taraf TV ori pe Naţional TV, ci doar să-l ţineţi pe un post românesc de muzică, fiindcă, în mod garantat, veţi vedea şi cel mai recent hit al lui Matteo – „Amândoi“. Piesa e o combinaţie între „Avaramu“ a lui Raj Kapoor şi „Aş da zile de la mine“ a lui Adrian Copilu-Minune, iar interpretul ei pare la fel de indian ca şi confraţii de lălăială mai sus pomeniţi. Ca să nu lase loc de dubii, Matteo se umflă-n pene încă din start: „Amândoi sclipeam atât de tare, amândoi împreună până la soare şi pe drum luam câteva stele-n buzunare“. Din aceste versuri reiese clar dorinţa de a epata, specifică „şmecherilor“ cu rădăcini pe Gange, care fac tot posibilul să „strălucească“, împodobindu-se cu paiete şi panglici sclipicioase, nu doar pe la nunţi şi cumetrii, ci şi când ies la muncă, pe liniile de transport în comun. Ceea ce artistul nu precizează este câte stele a luat în buzunare, pentru că, dacă e vorba de douăsprezece stele aşezate într-un cerc, pe o hârtie cu filigran, eu l-aş întreba şi de la cine le-a luat: de la cetăţenii occidentali, pă persoană fizică sau de la guvernul francez, să se cărăbănească mai repede acasă?

Urmează o lamentaţie elegiacă aşa cum numai pe la poetul roman Ovidiu am mai auzit: „Tot ce mi-a rămas e parfumul ei pe mână şi zâmbetul ei ca o amintire… Şi pot s-o aştept, să tot aştept, s-aştept până mor, şi-n loc să mor cu ea am să mor de dor“. Bun, am priceput, solistul suferă, dar cu parfumul ăla nu trebuia să rămână-n nări? Cum să rămână cu el pe mână, că doar n-o fi batracian, să respire prin piele! Refrenul îi va face, cu siguranţă, pe melomani, să se identifice cu artistul: „Şi ridică o mână-n aer, ca ştiu că simţi la fel, nu te ocoleşte oricât ai în portofel, cum să ne mai numim regi în propriul castel atâta timp cât a fugit