În timp ce opoziţia, şi cea comunistă, şi cea liberală, aruncă întreaga vină pentru admiterea embargoului pe actualele autorităţi, partidele coaliţiei pornesc de la premisa că nimic nu ar fi putut determina Rusia să renunţe la presiunile prin care obişnuieşte să-şi impună prietenia.

Democratul Dumitru Diacov:

„Era aproape clar că se va întâmpla, dar totuşi lumea nu s-a gândit că se va ajunge la asta. Pentru că până la urmă este o imixtiune a statului în mediul de afaceri. Oamenii noştri de afaceri vând vinul altor oameni de afaceri care vând acel vin. În orice caz nu cred că este om sănătos la cap care să se bucure de ce s-a întâmplat. Sau să îndreptăţească astfel de decizii. Varianta B este acolo unde vrem să mergem mai intens. Eu cred că vor pleca echipe şi la Moscova, şi la Bruxelles, să discute, să negocieze, să caute soluţii. Trebuie să ne uităm în jurul nostru pentru că cred că nu s-au epuizat oportunităţile de export. Dar e clar că e o problemă foarte serioasă, pentru că exporturi mari nu se produc într-o noapte.”

Liberala reformatoare Ana Guţu crede că, dimpotrivă, orice negocieri cu Rusia, acum, cu faptul împlinit în faţă, ar fi lipsite de temei, iar guvernul, dar mai ales vinificatorii, ar trebui să se concentreze pe penetrarea mai hotărâtă a pieţelor occidentale:

„Planul B probabil că trebuia să fie elaborat încă în 2006 de către producători. Pentru că atunci când e vorba de raporturi comerciale, ţine mai mult de segmentul economic şi mai puţin de autorităţi. Nu am văzut ca Sarkozy, Holand sau Merkel să-ţi bată capul de realizarea producţiei lor. Din 2006 vinificatorii trebuiau să-şi reevalueze strategiile, pentru că din câte ştiu ei se complăceau în exportul în vrac, pentru că e mai simplu. Cât priveşte perspectiva politică, nu cred că e o soluţie să meargă o echipă guvernamentală la Moscova să