Intr-o inconfundabila marca inregistrata romaneasca, dirijorii politici responsabili de soarta tarii si a locatarilor ei se intrec in fapte si declaratii desarte de coerenta. De aici, ambuteiajele pe banda ale ideilor sifonate din care logica elementara nu se poate alege decat cu capul spart.
Nu neaparat intr-o succesiune cronologica, in pretioasele mape ale USL, au dat buzna subiecte ce s-au dovedit dificile pentru admiterea in scoala firescului romanesc si nu numai.
Rosia Montana, vechea nuvela
Cu amintirea izului de aur coclit turnat candva in lingouri ceausiste, pe transe egale de jumatate de tona anual, actualmente, prim-ministrul Ponta a facut entorsa impiedicandu-se de problema ghiveciului metalifer de la Rosia Montana.
Zice-se ca in "adunarea generala" din pantecele Apusenilor, pe langa filoane si pepite galbene s-ar mai afla wolfram, nichel, molibden etc. Pana de curand, liderul de la Palatul Victoria parea ca e dispus sa dea verde poleirii frunzei de artar din antetul contractului firmei canadiene.
Insa, intentia scaldarii reliefului in bai de otrava cianhidrica a dat zvac unui activism civic sedat. Au reaparut pancartele strazii. Acelea care l-au adus la putere, dar, de aceasta data, cu alte texte etalate.
Sageata liberala a inteles aproape imediat ca nu poate lovi tinta Cotroceni zburand contra vantului. Drept urmare, Crin Antonescu a adoptat un veto explicit, desi l-a ornat cu glazura de confrerie uselista.
Cunoasterea vorbeste, intelepciunea asculta. O axioma complet anihilata. De Victor Ponta, pe de o parte, prin nestiinta (??) clauzelor din contractul cu Gabriel Resources si indecizia exprimata intr-o declaratie "grea" ca pluta, apartinand unei doamne ministru.
Dincolo, oameni din peste 20 de orase au lasat mutenia in favoarea unui apel in asteptare, pentru
