Exista un calendar destul de riguros al catastrofelor care iau pe nepregatite in fiecare an Romania.
Primavara, cand incep sa se dezghete raurile si Dunarea. Sunt primele inundatii care omoara cel putin cativa oameni si lasa in urma zeci si sute de gospodarii distruse. Cateva saptamani mai tarziu, epidemiile trimit la urgenta mii de copii. Vara, cand prima ploaie torentiala inunda Bucurestiul si transforma Constanta, Galatiul si Braila in lacuri de agrement pentru barcile cu patru roti.
Intre timp, pana sa vina toamna, canicula si seceta pot distruge toata productia agricola si odata cu ea si o buna parte din PIB-ul tarii, intrucat nu mai avem sistemele de irigatii care altadata faceau mandria clasei muncitoare.
Odata cu toamna vin problemele cele mai grave. Daca nu se rup digurile si barajele, in urma ploilor mai lungi, surpriza!, de toamna, atunci sigur nu scapam de accidente si incidente provocate de ameteala tulburelului. Despre iarna mai bine sa nu vorbim - prima ninsoare va fi suficienta pentru a blestema drumarii, producatorii de masini, edilii si lopata mereu lipsa. Inevitabil totul se blocheaza.
Intre toate surprizele ciclice ale vietii, intalnite altfel mai mult sau mai putin oriunde in lume, romanii isi condimenteaza existenta si cu unele diferente specifice. Ultimele luni sunt reprezentative.
Cainii fara stapan, al caror numar a scapat cu totul de sub control sub indolenta si complicitatea scump platita a primarilor, fac legea in cele mai multe orase si musca din tot ce misca in jurul lor. Tragedia copilului de patru ani mancat de viu de o haita de maidanezi in centrul Bucurestiului e inca fara cuvinte. Si nesolutionata.
O ploaie torentiala anuntata de autoritati dupa ce a inceput a luat, la Galati, viata a noua oameni si a distrus sute de case. In fata acestor tragedii, e de inteles
