Calea budismului tibetan. Sfîrşitul suferinţei şi descoperirea fericirii (Editura Curtea Veche, 2013, traducere din engleză de Gabriel Tudor) este, cum spune Rajiv Mehrotra, secretar şi curator la Fundaţia pentru Responsabilitate Universală a Sanctităţii Sale Dalai Lama şi prefaţatorul ediţiei apărute în India, în 2011, „o revelatoare compilaţie de scrieri ale Sanctităţii Sale Dalai Lama, aşternute pe hîrtie în perioada cuprinsă între mijlocul anilor `80 şi începutul anilor `90. Ele sînt extrase din Cho Yang:The Voice of Tibetan Religion, editată de Jeremy Russel şi Pedron Yeshi“. Ce avem acum la îndemînă pentru o lectură aprofundată? O călătorie ghidată de un spirit viu şi autentic, al unui om care a făcut din meditaţie şi rugăciune un mod de viaţă. Un drum senin şi liber pentru noi, desprinşi de contingentul diurn şi de percepţiile noastre de zi cu zi, prin grădina plină de mistere şi adevăruri a gîndirii budiste tibetane. O cu totul altă lume, un cu totul alt univers, o cu totul altă logică, dacă logica mai are vreo definiţie cînd intrăm în tainele minţii şi ale sufletului, ale vieţii şi ale morţii. „Fără o pură hotărîre de a fi liber, nu există cale prin care să dobîndeşti pacea“, am citat din Je Tsongkhapa, care pune punctul pe un i ce se lasă nu lesne desluşit. Pentru că drumul spre pacea lumii în care trăim sau spre cea lăuntrică, în care ne consumăm existenţele, este un lung exerciţiu pentru a ajunge la ceea ce gîndirea greacă numeşte ataraxie, iar gîndirea tibetană, iluminare. Este important să ne transformăm trupul, cuvintele şi mintea pentru atingerea iluminării. Dharma budistă este doar un îndreptar, un însoţitor, un vehicul. Restul ţine doar de noi. Pentru a ne îmblînzi şi a ne trasforma mintea. Multe sugestii fertile şi îndemnuri practice putem găsi în această fascinantă lume a spiritualităţii budiste. Dincolo de opţiunile noastre religioase