Începând din vara anului 1898 şi până la ultima sa plecare din ţară, octombrie 1946, George Enescu a susţinut anual în Prahova, şi îndeosebi la Sinaia, recitaluri sau concerte. La Castelul Peleş, marele muzician avea întotdeauna la dispoziţie un apartament special, mobilat după dorinţa sa

Fascinat de personalitatea lui George Enescu – a participat la cele 20 din cele 21 de ediţii ale Festivalului Enescu, inclusiv cea în plină desfăşurare în septembrie la Bucureşti - profesorul ploieştean Alexandru Bădulescu, doctor în muzicologie, a cercetat legăturile marelui muzician cu Prahova – Sinaia, în special, Ploieşti şi Câmpina.

Concluziile, pline de surprize şi de amănunte mai puţin cunoscute din viaţa lui Enescu, le-a publicat într-o lucrare din redăm câteva paragrafe definitorii.

„Sinaia era pentru George Enescu «oraşul visurilor sale», mi-a spus, în luna noiembrie 1968, în cadrul unor convorbiri, unul dintre cei mai buni şi mai apropiaţi colaboratori ai marelui maestru, Romeo Drăghici, fost director al Muzeului George Enescu din Bucureşti. Legăturile lui George Enescu cu judeţul Prahova, în primul rând cu oraşul Sinaia, se referă la patru domenii principale ale complexei sale activităţi: de compozitor, de interpret, de profesor, de artist-cetăţean.

În domeniul compoziţiei

Din numărul lucrărilor simfonice, vocal-simfonice, concertante, de muzică de cameră, operă etc., create în decursul vieţii sale – care poartă număr de opus (33), unsprezece (deci o treime) au fost realizate în oraşul Sinaia. Numărul de opusuri lăsat patrimoniului muzicii naţionale şi universale de George Enescu este relativ redus pentru că, din mare respect pentru muzică şi pentru public, el nu dorea să ofere decât ceea ce avea mai preţios. Şi iată numai câteva exemple:

– Trio pentru vioară, violă şi violoncel - Sinaia, noiembrie 1899, prezentată în primă audi