Destul de controversat (în materie de resurse cheltuite sau obligativitate), Programul Analizele Obligatorii, iniţiat de Ministerul Sănătăţii în urmă cu câţiva ani (acelaşi ministru - Eugen Nicolăescu) a avut marele merit că a reuşit să aducă la medic pe majoritatea pacienţilor şi să-i determine să realizeze acest control general, detectându-se astfel probleme de sănătate despre care pacienţii nu ar fi aflat cel mai probabil până în momentul în care nu s-ar fi instalat simptomele deranjante sau complicaţiile.

Pe principiul este mai bine să previi decât să tratezi, fiecare persoană care se consideră sănătoasă ar fi bine ca măcar o dată pe an să verifice starea sa de sănătate. Acest lucru este extrem de important, întrucât, printr-un examen clinic, alături de analize de bază, uzuale, statusul de persoană sănătoasă se poate confirma sau infirma, urmând mai departe demersurile în funcţie de acest bilanţ. Este mai facil să detectezi şi să manageriezi o problemă de sănătate într-un stadiu incipient, decât să trebuiască să intervii într-un stadiu mai avansat.

Nu putem discuta despre un şablon aplicabil tuturor pacienţilor, lucrurile trebuie particularizate în funcţie de factori precum istoricul medical al pacientului (ce boli a mai avut), antecedentele heredo-colaterale (ce spectru de boli este întâlnit în familia pacientului, respectiv părinţi, fraţi, copii - mai ales boli cronice, de exemplu diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, neoplasme (cancere) cu diferite localizări etc.), condiţiile de viaţă şi muncă (pacientul lucrează într-un mediu cu noxe sau depune un efort fizic sau intelectual intens în fiecare zi). De aceea, o vizită cel puţin anuală la medicul de familie, cel care cunoaşte toate aceste aspecte şi care poate realiza examenul clinic şi stabili ţintit analizele care se impun, este necesară.

Examenul clinic general realizat de medicul d