Aproape toate localităţile, fie ele oraşe sau sate, au în istoria lor diferite legende, de regulă cu un sâmbure de adevăr la mijloc. Acestea au fost preluate şi de istorici, uneori cu riscul de a ignora realităţi bine cunoscute, care nu puteau fi amestecate cu legendele perpetuate prin tradiţia orală.

Bunăoară, în Piaţa Maria ar fi avut loc cumplitul martiriu al lui Gheorghe Doja şi al căpitanilor săi rămaşi în viaţă, unde capii răscoalei au fost măcelăriţi în chinuri cumplite, nemaiauzite până atunci, aşa cum relatează martori oculari. Potrivit legendei perpetuate până în ziua de azi, creştinii aflaţi de faţă au fost siliţi să asiste la acea privelişte îngrozitoare, dar călugării iezuiţi aduşi să intoneze imnuri religioase au zărit chipul blând al Sfintei Fecioare Maria coborând din văzduh spre locul martiriului şi s-au cutremurat până în străfundul inimii. De aceea, pe locul respectiv, ei ar fi aşezat, într-o cutie, o icoană de lemn a Sfintei Fecioare, acesta devenind un loc de pelerinaj. În 1865, icoana a fost înlocuită cu una de piatră iar actuala capelă, unde se află statuia Sfintei Fecioare Maria sculptată în marmură, a fost ridicată în 1906, în piaţa care-i poartă numele. Legenda, sub această formă, a fost preluată şi de istorici ai oraşului dar ea poate fi acceptată ca atare doar până când se face vorbire de călugării iezuiţi, căci legenda se confundă de acum cu date istorice, bine cunoscute. Bazele ordinului călugăresc iezuit au fost puse abia în 1534, la 20 de ani după răscoala lui Doja, iar viaţa lui Ignaţiu de Loyola, întemeietorul ordinului, este mult prea bine cunoscută pentru a putea fi amestecată cu legenda.

Numeroase legende sunt legate de Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş, cel care, în ziua de Sfântul Ilie a anului 1650, a fost aşezat în scaunul de mitropolit al Banatului, fiind socotit apoi ocrotitorul acestei provincii. Născ