În tabloul fiscal al Uniunii Europene, prin cota unică de impozitare de 16% România poate fi considerată, în continuare, competitivă din punct de vedere fiscal, cel puţin în privinţa impozitării profiturilor. Altfel stau însă lucrurile în privinţa impozitării muncii. Prin cotele de contribuţii sociale şi prin plafonul de plată – stabilit intens redistributiv la 5 x salariul mediu brut, impozitarea salariilor devine sufocantă. Ceea ce inhibă crearea de locuri de muncă şi perpetuează, explicabil, munca la negru.

În acest context, reducerea CAS la angajator apare pe deplin justificată. Aceasta este, de altfel, o măsură constant solicitată de către mediul de business. Dar cât ar „costa“ bugetul, oare, fiecare punct procentual de reducere a CAS? Cifrele arată astfel:

1) pe partea de venituri, reducerea CAS cu 1 pp conduce la reducerea veniturilor bugetare cu 1 miliard lei, calcul aferent pentru 11 luni din anul 2014;

2) pe partea de cheltuieli, reducerea CAS cu 1 pp înseamnă o reducere a cheltuielilor cu CAS la angajator în sectorul bugetar de 320 milioane lei, pentru acelaşi interval. Aşadar, doar la o primă vedere în ecuaţia algoritmului, pentru reducerea CAS cu 1 pp impactul bugetar net va fi de – 680 milioane lei. Altfel spus, statul va avea în buzunarul veniturilor mai puţin cu 1 miliard, în timp ce în buzunarul cheltuielilor vor apărea 320 milioane mai puţin. Astfel rămân, ca sumă netă, 680 milioane lei, care vor primi diverse întrebuinţări, funcţie de anticipările şi calculele antreprenoriale.

A) Într-un scenariu minimalist - scenariul „out“, să presupunem că prima grijă a oamenilor de afaceri ar fi exclusiv aceea de a-şi onora pe loc profiturile distribuite. Vor veni însă bani înapoi în buget, şi anume cca. 109 milioane lei (impozit pe profit), respectiv cca. 91 milioane lei (impozit pe dividende). Per total, 200 milioane lei, ceea ce