Tânărul Adrian Duicu, preşedintele bănăţean al Consiliului Judeţean Mehedinţi (născut în 1970), prefigurează, alături de confraţii săi Dragoş Adrian Benea de la Bacău sau Ciprian Dobre de la Mureş, portretul noului baron local al PSD, în mileniul trei. E apreciat ca afacerist de tip mafiot, fără mamă, fără partid şi are o biografie tip grilă: a fost surprins de Revoluţie ca sărman muncitor, fără studii. Dar ambiţios, gospodar, însetat de cunoştere, a devenit în doar câţiva ani un “eminent” om de afaceri, un bun negustor de diplome, un luminat sforar de partid. Deşi membru al PSD, mai „prin el însuşi” ca Duicu nu se poate. Benzinar, contrabandist, evazionist, bătăuş, are toate calităţile pentru a concura pentru titlul de lord al Regiunii Sud-Vest.

5 facultăţi “răpuse”, plus Colegiul de Apărare

Revoluţia l-a surprins pe preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi în poziţia de absolvent de liceu şi muncitor la pompa defunctului PECO. După ce investeşte în contrabanda cu carburanţi de pe Clisura Dunării, în timpul embargoului impus Iugoslaviei, deja prosperul Duicu începe să se gândească la viitor, sub îndrumarea tatălui său Ion Duicu, prosper deţinător de benzinării pe Valea Cernei. Mai pe scurt, ar vrea în politică, dar n-are studii!

Aşa că, în 1998, după ce reuşeşte să-şi consolideze afacerile, este nevoit să înceapă cursurile “prestigioasei” Universităţii Bioterra. Este un student isteţ, drept pentru care a intrat în posesia licenţei de drept la Bioterra, după numai un an!

Este prima patalama universitară. Ulterior, instituția de învățământ a devenit ținta procurorilor, după ce s-a constatat că acorda diplome false și licențe la cerere. Dar Duicu nu are nici o emoţie să-şi fluture diplomele și atestatele comandate pe internet.

Pentru că diplomele încep să curgă gârlă, ca la pompă, aşa cum reiese din capitolul rezervat pregătirii profesi