Vreau sa incep postarea asta spunandu-va ca saptamana trecuta, Teo’s Kitchen, blogul cum ar veni, a implinit 6 ani. As fi vrut sa fac o reteta de tort pe care sa o impart cu voi, dar nu are rost sa imi caut scuze si nici sa inventez motive…adevarul este ca nu am avut starea de spirit necesara. Adevarul este ca nu m-am bucurat asa cum ar trebui de ziua blogului, nici nu mi-as fi adus aminte, daca nu mi-ar fi spus altii. Asa ca, acum, de fata cu voi, imi spun si eu, mie insami si bloglului in general…LA MULTI ANI! Vreau sa va multumesc ca ma cititi, fie ca sunteti “din vechea garda” sau tocmai ati descoperit blogul. Vreau sa va multumesc pentru ca, postand pentru voi, m-am tinut pe mine insami pe linia de plutire. Pentru ca Luca si blogul au fost singurele motive pentru care am tinut fruntea sus si am continuat sa muncesc, cu sau fara zambet pe buze, in ultimele luni. Nu vreau sa dezbat acuma probelma comentariilor rautacioase, venite ca “anonime” desi eu stiu foarte bine cine se ascunde in spatele lor si nici a comentariilor unor bloggeri binevoitori care se ascund pe facebook in spatele unor inimioare si “pupicei” dar de fapt sunt niste fiinte indoielnice, ca sa nu spun altfel, din dorinta de a fi, in continuare, o doamna. In vremuri de rastriste, ca anul 2013 pentru mine, oamenii s-au cernut in viata mea mai ceva ca faina in sita. Unii ar spune ca sunt singuratica, altii ca ma izolez, altii ca sunt o “prietena” de toata jena pentru ca nu le raspund la telefon. Eu consider ca am ajuns la acel moment in viata in care am nevoie de Luca si de o mana de oameni pentru a continua. Si pe langa asta, va am pe voi. Pentru ca zi de zi, ajunge un comentariu frumos pe blog pentru a ma face sa zambesc. Pentru ca va citesc, stiu ca ma cititi si atunci stiu de ce muncesc. Da, si pentru bani, normal. As fi cea mai mare ipocrita din lume daca as spune ca nu ies