Rubrica de faţă este una de „lecturi libere”, neobligându-mă să comentez actualităţi. Astfel am convenit, atunci când mi-a încredinţat-o, cu Nicolae Manolescu.

Sensuri actuale sunt de altfel de găsit, se ştie, şi în cărţile vechi, după cum destule cărţi noi sunt de fapt inactuale. Inactualităţi de ultimă oră, le-am putea zice.

Cartea despre care voi face câteva însemnări (Mihail Sebastian, Convorbiri, Ed. Universal Dalsi) este veche, prin anul apariţiei, 2002. Şi încă mai veche prin faptul că adună texte care datează din 1935, actuale însă prin multe sensuri. Geo Şerban a avut ideea de a strânge laolaltă convorbirile pe care Mihail Sebastian le-a purtat în „Rampa” cu mai multe personalităţi ale momentului (Istrate Micescu, Tudor Arghezi, Radu D. Rosetti, Constantin Argetoianu, Constantin Stere, Liviu Rebreanu, actriţa Leny Caler), convorbiri altfel rămase prizoniere într-o publicaţie greu accesibilă.

Apărută în 2002, cartea de care vorbesc fusese precedată de aprinsele controverse pe care le iscase Jurnalul lui Sebastian şi de aceea, cred, nu a prea fost luată în seamă. Jurnalul acaparase atenţia tuturor şi încă o carte în care era implicat Sebastian nu avea şanse să-l concureze.

Convorbirile constituie totuşi , cum constată Geo Şerban în studiul însoţitor, „un capitol omogen” al manifestării lui Mihail Sebastian în epoca sa cea mai agitată. Fusese atacat pentru romanul De două mii de ani, răspunsese atacurilor în Cum am devenit huligan, scrisese editoriale în „Rampa” şi tot acolo angajase aceste convorbiri cu personalităţi de prim-plan ale momentului. Sunt confruntări de puncte de vedere privitoare la multe aspecte, la poziţia generală faţă de societate a celor care discută, la istorie, la cultură, în general, şi la literatură în chip special, la climatul social şi politic.

Interviurile sunt precedate de scurte portrete ale