Duminica seara, Victor Ponta a iesit din mina calare pe situatie.
Luni a impartit interviuri si declaratii la toate televiziunile amatoare de noutati calde, degajand acea multumire de sine specifica marilor cantareti care raspund presei imediat dupa spectacolul la care fusesera bisati de trei ori si scosi la rampa, pentru aplauze, de noua ori.
Incercarea moarte n-are
Nu e gluma. Daca la prima strigare au iesit in strada zeci de mii de protestatari, la urmatoarele strigari ar putea iesi sute de mii, nu numai in Capitala, dar si in tara, ba chiar in lume.
Daca domnul Ponta va sti sa preintampine aceasta furtuna, inseamna ca intr-adevar e calare pe situatie. Daca nu, risca sa cada de pe cal, ca Haplea.
Deocamdata este greu de prevazut cum va apuca taurul de coarne. Nici discutia directa cu protestatarii nu prevesteste ceva coerent, nici asezarea la masa verde cu liderii nu pare posibila, intrucat multimea ori nu prea are lideri, ori nu se vad, de multi ce sunt.
Citind pancartele si ascultand raspunsurile date reporterilor de catre protestatari, pentru a-si exprima doleantele, ramai cu impresia ca nu toti marsaluiesc in acelasi scop prin Piata Universitatii si pe marile bulevarde.
Cei mai multi stiu una si buna: sa nu se faca investitia. Ne lipsim de aur, dar salvam natura, raurile, lacurile, fluviile, pestii si chiar Marea Neagra, spre care se poate varsa cianura, daca ajunge in Dunare. De la Marea Neagra, pana la Oceanul Planetar, nu-i decat un pas. Ei au solutia cea mai simpla, de totdeauna: este mult mai usor sa nu faci nimic, decat sa faci ceva.
Altii nuanteaza: sa se faca, dar fara cianuri. Nu stie nimeni din ei cum anume, nici daca se poate, daca a mai facut cineva, nici cat costa, dar dansii nu ies dintr-a lor: incercarea moarte n-are.
Bursa ideilor
@N_