Am participat, luni, 15 septembrie, la o festivitate de deschidere a anului şcolar în Craiova, la Scoala 22.
Aş minţi dacă aş afirma că mi-a adus aminte de ziua în care am început eu şcoala, deşi vedeam pe chipul elevilor aceleaşi reacţii pe care le încercam şi eu şi colegii mei la fiecare început de an şcolar. Curiozitate, un pic de teamă, interes, pentru cei ce începeau primul an de şcoală, bucurie, pentru revederea colegilor sau colegelor, sau plictiseală, pentru reînceperea calvarului cu prezenţa la ore, note, teste, pentru cei cu vechime, de la caz la caz.
Anul acesta au început şcoala două serii de copii, cei care intrau în clasa întâi şi cei care intrau în clasa 0, aşa zisă pregătitoare. Deci eforturile şcolilor au fost mai mari decât în anii trecuţi.
În condiţiile în care manualele nu mai sunt gratuite, statul aproape că nu mai sprijină procesul educativ cu nimic, te întrebi cum de mai supravieţuiesc şcolile sau cine urmăreşte lichidarea sistemului educativ?
Revenind la deschiderea anului de învăţământ la şcoala vizitată, festivitatea a fost mai puţin fastuoasă decât pe vremea când statului îi păsa de educaţie. Au fost şi aici invitate „oficialităţi” să ia cuvântul: un agent şef de poliţie, un preot şi un inspector şcolar, a cărui tunsoare mi-a adus aminte de teribiliştii anilor mei de şcoală. Auditoriul nu prea a acordat atenţie speech-urilor invitaţilor, nici măcar când s-a spus „Tatăl Nostru”, toţi aşteptând fie să intre în clasă în cazul celor care începeau orele dimineaţa fie să plece acasă pentru clasele 5-8. Frumos şi emoţionant pentru copii momentul trecerii printr-un culoar de flori făcut de copiii clasei a 5-a pentru boboci la intrarea în clasă. Asta arată că pe undeva mai sunt învăţători, care ştiu să facă bici din bătaia de joc a guvernanţilor.
În clase, mobilier în stare bună, cel puţin la clasa la care am intrat,