În polemica naţională privind Roşia Montană, premierul Victor Ponta a spus o vorbă aparent minoră şi arhicunoscută: în ziua de azi, nu mai există "războaie cu tancuri şi puşti", ci războiul este unul economic. Cred că afirmaţia este cheia înţelegerii multora din lucrurile ce ni se întâmplă în fiecare zi şi, în general, a perspectivei lumii în care trăim.
Când auzi cuvintele de mai sus în gura unui oficial, perspectiva asupra vieţii contemporane se luminează brusc. Ajungi să înţelegi imediat de ce economia, tradusă ca profit, zeul lumii capitaliste, a ajuns să transforme planeta întreagă în halul în care arată: dezechilibre, crize, inegalităţi, nedreptăţi, imoralităţi şi, foarte dureros, o luptă acerbă între noi. Ea izvorăşte însă din lupta duhovnicească din noi, o luptă între egoism plus lăcomie, pe de o parte şi echilibru plus cumpătare, pe de altă parte.
Scriptura are un cuvânt scurt şi profund: iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor. Adică dependenţa de cele materiale, exprimate valoric prin bani, sau idolatrizarea lor, duce, în toate domeniile, la lupta din şi dintre noi,: unii pentru prea-mult, alţii pentru supravieţuire. Asta se întâmplă inclusiv în Biserică, ce nu a fost scutită încă de la începuturi de această ispită: Iuda rămâne prototipul afaceristului care voia să valorifice absolut totul, inclusiv trădarea Domnului către căpetenii. Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi.
Când un oficial de rang înalt îţi spune că, de fapt, războiul economic este unul real, iar noi parcă îl simţim zi de zi, în toate aspectele vieţii noastre, te întrebi dacă mai există salvare din asta, sau toată viaţa noastră suntem condamnaţi la goana după bani. În fond, parcă simţim asta zi de zi. Ne e frică însă să o recunoaştem, îngrozindu-ne de perspectiva pe care o descoperim: transformarea civilizaţiei