Ca orice om cu capul pe umeri care nu şi-ar permite să rupă o panseluţă din spaţiul public, nu pot să-i înţeleg pe cei care, din motive doar de ei ştiute, distrug orice lucru care face parte din acest spaţiu.
Uite, bunăoară,
staţia de autobuz de peste drum de liceul vulcănean. Acum vreo doi an, sper să nu greşesc, lucrătorii de la Pregoterm au dat jos hardughia de tablă care abia se mai ţinea în picioare şi în care te şi ploua, te şi bătea vântul. Şi care le făcea cu ochiul “magneţilor”. Au demontat-o, ca să facă o alta în locul ei, din materiale care să nu-i tenteze defel pe hoţii care se lipesc de tot ce-i fier şi tablă.
Mai târziu,
când am văzut pe pereţi semnăturile amatorilor de graffiti, mi-am zis că asta să fie toată stricăciunea. Dar cu alţi ochi am privit chestiunea acum, când două bucăţi din pereţii din spate, făcuţi din materialul acela, un fel de plastic, i-au fost smulşi. Nu ştiu dacă au fost prinse persoanele care, cu ceva timp înainte, au distrus băncile din parcul de joacă, cel cu aparate de fitness, aflat în apropierea acestei staţii de autobuz.
Ştiu însă,
fiindcă am băgat de seamă, că băncile deteriorate au fost reparate. Mai mult ca sigur, la fel se va întâmpla şi cu pereţii distruşi ai staţiei. Vor fi montaţi alţii, pentru ca, apoi, aceiaşi sau alţi neisprăviţi să aibă ce distruge. Neisprăviţi care nu ştiu dacă vor fi prinşi vreodată, ca să dea socoteală pentru răutăţile lor.
Ca orice om cu capul pe umeri care nu şi-ar permite să rupă o panseluţă din spaţiul public, nu pot să-i înţeleg pe cei care, din motive doar de ei ştiute, distrug orice lucru care face parte din acest spaţiu.
Uite, bunăoară,
staţia de autobuz de peste drum de liceul vulcănean. Acum vreo doi an, sper să nu greşesc, lucrătorii de la Pregoterm au dat jos hardughia de tablă care ab
