de Rareș BIŢU
raresbitu@tribuna.ro
18 septembrie 2013 22:04
1 vizualizare
A-A+ Nici nu ştiu cum să-ţi spun. "Iubitor de câini" ar fi o împietate. Poate o neglijenţă. Drama lui Ionuţ bântuie minţi şi fărădeminţi. Legi şi fărădelegi. Un îngeraş a pierit sfâşiat de câini şi haite de turbaţi şi-au descoperit caninii, mârâitul şi instinctul de a ataca. Să-ţi zic iubitor de câini, nu pot. Să-ţi zic turbat, nu ai pricepe. Îţi zic "Băi, javră!", e mai pe-nţelesul tău. Când piere un copil pentru că a vrut să se joace-n parc, nu-i de vină nici copilul şi nici măcar bunica. Ce să fi făcut bunica, atunci când un pachet de muşchi, antrenat să ucidă, ucide? Ce să fi făcut bunica atunci când nişte cotarle au descoperit mirosul s]ngelui, iar Dumnezeu era puţin cam ocupat? Cum să-l fi smuls bunica din colţi şi gheare care au îngrozit până şi legiştii, Ţopeasco? Cu ce-i de vină bunica, Monico? Monico Pop, cu tine vorbesc! Ionuţ şi bunica s-au dus în parc, nu în sălbăticie. Erau în Bucureşti, nu în vreo junglă, Ţopeasco. Părinţii ştiu că un copil merită orice. Absolut ORICE. Părinţii şi bunicii ştiu că nimeni şi nimic nu poate fi mai important decât un copil. Nici măcar un câine. Maidanez ori cu stăpân. Maidanez cu două sau patru picioare. Asta v-o spune unul care a pierdut nu un câine, ci doi. Năucitor de frumoşi şi buni.
Iubitorule de câini care latri de sub pancarte, urinând sloganuri, gândeşte-te că n-ai copii. Într-o zi, poate vei avea. Gândeşte-te că în locul lui Ionuţ poate fi copilul tău. Ţopeasco, poate nu-ţi permite vârsta, dar în locul lui Ionuţ poate fi, mâine, nepotul tău. Un copil merită orice. Orice sacrificiu. Chiar dacă asta înseamnă stârpirea acestor pericole care colcăie prin parcuri, centru, periferii sau prin faţa casei. Iubitorule de câini, eşti poate la vârsta când nu mai poţi avea copii. Dar poţi deveni bunic. Sau bunică. O
